luni, 8 decembrie 2008

altele

O bucată de lemn aruncată, o radăcină dezgolită a unui pom răsturnat de vânt, o creangă ruptă...
Poate ajunge, evident, pe foc.
Dar dacă, până atunci, o ridici în mână, o întorci pe toate părţile, îi studiezi formele, adânciturile, traseul fibrelor şi începi să vezi, da, să vezi... Te uiti la biata bucată de lemn şi vezi cu totul altceva, seamănă cu ceva ce numai tu vezi, ce numai tu poţi arăta şi altora doar cu un pic de imaginaţie şi cu un minim de intervenţie asupra lemnului .
Şi de aici până la fierăstrău, până la vârful ascuţit al cuţitului, un pic de şmirghel şi (la nevoie) un pic de lipici nici nu este mult. Bucata de lemn se transformă încet, încet până ia forma dorită. Si uite ce-a ieşit...

Un comentariu:

raluca burati spunea...

Dorul naturii chirceste din fibre.Darul naturii creeaza minunea. Ochiul ce vede voalul-l ridica.Ferice de cel ce vede pe dupa.Ascute-ti azi pana ,sa scrii ce te leaga de-a patimi clipa si codrului vai .Asculti doar natura.....o vezi si o adori.